mintea mea nu era obisnuita ca cei din jur sa nu ma ia asa cum sunt, cunoscandu-
ma, nimicnicia, nerabdarea lo vin din lipsa de iubire pt ceilalti si pana la urma, lipsa de iubire propire.plus ca lumea se plictiseste de vreme ce are nevoie de divertisment,
uitam sa traim profund aici si acum dupa cum spune echkart tolle (inclusiv la ophrah-vedeti showurile aici)
nici nu stim sa ne relaxam ca lumea fizic, ci doar la tv si luam totul de-a gata.
poate chiar ne enerveaza cei cu alte pareri.
asa fac si copiii.
asa facem , refuzam sa ne maturizam.
ba chiar ii fortam sa prelungeasca starea cu nu stiu ce o sa fie cu viata lor.
faci facultate si nu stii ce va fi
parintii ne protejeaza.nu ne lasa
societatea nu incurajeaza antreprenoriatul, ci protectia sociala.
as prefera un mentorat care sa iti dea un imbold, un impuls.
nu neaparat un maestru unic, atotstiutor . sa fie mai multi. sau sa ii vedem si noi. vorba cea cu profetiile de la celestine.
fiecare intamplare e cu sens in viata noastra.
si sa devenim si noi constienti ca existam ca un neo-demiurg al vietii, gandurilor si atitudinilor noastre, a planetei si orasului pornind din interior.
fascinant poate fi orice ne este interzis.sa facem sa devina si ceea ce traim in mod normal.
ceilalti inca depinde de noi si noi de ei.
ce facem? ne trezim?
