De Paşti şi de Crăciun la biserică
Biserica este în continuare instituţia în care românii au cea mai mare încredere. Cu toate acestea, cei mai mulţi se duc la biserică doar la pricipalele sărbători, potrivit unui sondaj de opinie. Dar, în noaptea de înviere, aproape 60% dintre români spun că vor merge, cu siguranţă, să ia lumină.
Sondajul a fost realizat în perioada 7-11 aprilie de Institutul pentru Studii de Opinie şi Marketing.
Atunci când vine vorba de Paşte sau de Crăciun, mai tot românul face un drum până la biserică. 34% dintre români spun că merg la biserică atunci când sunt cele mai importante sărbători ale anului.
Numai 6% îşi găsesc timp pentru biserică de câteva ori pe săptămână, 22% dintre intervievaţi merg o dată pe săptămână, iar 12 procente se duc o dată pe an sau chiar mai puţin. 3% dintre români ocolesc biserica.
Când vine vorba de noaptea de Înviere, 59% dintre români sunt convinşi că vor sta la toată slujba, iar alţi 27% dintre intervievaţi cred că măcar vor ajunge la biserică la înviere. Numai 7% ştiu sigur că vor face altceva în noaptea şi ziua de înviere.
Postul Paştelui este respectat ca la carte de 16% dintre români. 30% se abţin de la mâncărurile care nu sunt de post doar de două ori pe săptămână - miercurea şi vinerea. 15% din populaţie se abţine de la carne, ouă şi brânzeturi, doar în ultima săptămână a postului paştelui. În Vinerea Mare ţin post negru doar 11% dintre cei întrebaţi iar 27% dintre români mănâncă în Postul Mare fără restricţii.
Sărbătoarea Paştelui reprezintă şi puţin timp liber pentru români. Cei mai mulţi - 76% - preferă să nu părăsească localitatea şi să petreacă paştele în familie. 13% cred că vor ieşi din localitate iar 8% nu ştiu încă ce vor face în zilele de Paşte.
Sondajul a fost realizat în perioada 7-11 aprilie 2006, pe un eşantion reprezentantiv de 1032 de persoane din 51 de localităţi urbane şi 52 rurale. Eroarea maximă admisă este de 3 procente.
Creştinismul este una din cele trei mari religii monoteiste, alături de iudaism şi islam. Având drept figură centrală pe Iisus din Nazaret, creştinismul îmbină tradiţii de iudaism, îmbogăţite cu mărturia Noului Testament. Termenul de creştin provine, prin latina populară, de la grecescul Christos, adica Cel uns. De-a lungul veacurilor, cel puţin în ceea ce priveşte forma, multe elemente din creştinismul primordial s-au pierdut până în zilele noastre, apărând însă altele noi. Una dintre consecinţele acestor modificări a fost apariţia celor două mari ramuri ale creştinismului, cea Ortodoxă şi cea Romano-Catolică
Dacă la început disputele asupra egalităţii în drepturi a tuturor episcopilor din vest şi a patriarhilor din est erau pur teoretice, o schimbare radicală s-a produs în momentul divizării Imperiului Roman, o parte la apus, cu capitala la Roma, şi cealaltă la răsărit, cu capitala la Constantinopol. Pe plan spiritual, ruptura dintre Roma şi Constantinopol s-a produs lent, punctul culminant fiind excomunicarea reciprocă a celor două biserici ce a avut loc în anul 1054, numită şi Marea Schismă.| | |||||||||||||||||||||||
Biserica este în continuare instituţia în care românii au cea mai mare încredere. Cu toate acestea, cei mai mulţi se duc la biserică doar la pricipalele sărbători, potrivit unui sondaj de opinie. Dar, în noaptea de înviere, aproape 60% dintre români spun că vor merge, cu siguranţă, să ia lumină.Sondajul a fost realizat în perioada 7-11 aprilie de Institutul pentru Studii de Opinie şi Marketing.
Atunci când vine vorba de Paşte sau de Crăciun, mai tot românul face un drum până la biserică. 34% dintre români spun că merg la biserică atunci când sunt cele mai importante sărbători ale anului.
Numai 6% îşi găsesc timp pentru biserică de câteva ori pe săptămână, 22% dintre intervievaţi merg o dată pe săptămână, iar 12 procente se duc o dată pe an sau chiar mai puţin. 3% dintre români ocolesc biserica.
Când vine vorba de noaptea de Înviere, 59% dintre români sunt convinşi că vor sta la toată slujba, iar alţi 27% dintre intervievaţi cred că măcar vor ajunge la biserică la înviere. Numai 7% ştiu sigur că vor face altceva în noaptea şi ziua de înviere.
Postul Paştelui este respectat ca la carte de 16% dintre români. 30% se abţin de la mâncărurile care nu sunt de post doar de două ori pe săptămână - miercurea şi vinerea. 15% din populaţie se abţine de la carne, ouă şi brânzeturi, doar în ultima săptămână a postului paştelui. În Vinerea Mare ţin post negru doar 11% dintre cei întrebaţi iar 27% dintre români mănâncă în Postul Mare fără restricţii.
Sărbătoarea Paştelui reprezintă şi puţin timp liber pentru români. Cei mai mulţi - 76% - preferă să nu părăsească localitatea şi să petreacă paştele în familie. 13% cred că vor ieşi din localitate iar 8% nu ştiu încă ce vor face în zilele de Paşte.
Sondajul a fost realizat în perioada 7-11 aprilie 2006, pe un eşantion reprezentantiv de 1032 de persoane din 51 de localităţi urbane şi 52 rurale. Eroarea maximă admisă este de 3 procente.
Creştinismul este una din cele trei mari religii monoteiste, alături de iudaism şi islam. Având drept figură centrală pe Iisus din Nazaret, creştinismul îmbină tradiţii de iudaism, îmbogăţite cu mărturia Noului Testament. Termenul de creştin provine, prin latina populară, de la grecescul Christos, adica Cel uns. De-a lungul veacurilor, cel puţin în ceea ce priveşte forma, multe elemente din creştinismul primordial s-au pierdut până în zilele noastre, apărând însă altele noi. Una dintre consecinţele acestor modificări a fost apariţia celor două mari ramuri ale creştinismului, cea Ortodoxă şi cea Romano-Catolică
Lumea creştină s-a împărţit şi astfel au luat naştere două Biserici separate: cea Ortodoxă cu centrul la Constantinopol şi cea Romano-Catolică cu centrul la Vatican. Apoi, din cauze istorice, politice, culturale şi dogmatice, creştinismul a fost împarţit în mai multe ramuri, confesiunile creştine, care se bazează Vechiul şi Noul Testament. În esenţă, creştinismul catolic nu are extrem de multe diferenţe faţă de cel ortodox. Cea mai vizibilă este stabilirea datei sărbătorilor pascale, una dintre cele mai importante sarbători creştine.
Pentru a calcula data Paştelor biserica răsăriteană foloseşte calendarul iulian, în timp ce biserica apuseană utilizează calendarul gregorian. Din acest motiv, Înălţarea, Rusaliile şi Corpus Christi, ce au loc la 40, 50 şi respectiv 60 de zile de la Paşte, sunt sărbătorite la date diferite în creştinismul răsăritean faţă de cel apusean.
Au început celebrările pentru Sărbătoarea de Pesah, Paştele evreiesc, care ţine o săptămână. Paştele este cea mai importantă sărbătoare şi pentru comunitatea ebraică, fiind cunoscut şi sub numele de "sărbătoarea azimilor", în amintirea ultimei cine luate în grabă înainte de fuga evreilor din Egipt şi scăparea lor din robie.
Dacă noi ne aflăm acum în anul 2006 de la naşterea lui Isus, pentru evrei acesta este anul 5766 de la facerea lumii. Dealtfel Paştele creştin derivă din Paştele evreiesc, Pesach fiind cuvântul de origine al cuvântului Pasti, şi care în ebraică înseamnă trecere.
Pentru prima dată, Paştele a fost sărbatorit în jurul anului 1400 înainte de Cristos. La această dată, evreii au părăsit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Vechiul Testament ne spune ce instrucţiuni a dat Dumnezeu pentru sarbatorirea Paştilor în timpul lui Moise. Pentru a-i salva, fiecare evreu a trebuit să ia un miel şi să îl sacrifice. Cu sângele mielului au uns ramele uşilor de la casele în care locuiau. În noaptea aceea, îngerul morţii, trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt şi i-a omorât pe toţi nou născuţii egiptenilor din casele neunse cu sânge de miel. La israeliţi nu a murit nimeni, pentru că ei au ascultat porunca lui Dumnezeu. Sângele mielului oferea o garanţie, un semn vizibil prin care credincioşii arătau că au luat în serios avertismentul lui Dumnezeu.
Un alt obicei păstrat din vremea exodului este acela de a mânca, în perioada Paştelui, azimă, sau pască, o pâine făcută din făină şi apă. Aceasta le aminteşte de cei 40 de ani când au traversat deşertul, conduşi de Moise, spre Ţara Făgăduinţei. Când li s-au terminat merindele au copt la soare, făină amestecată cu apă. De asemenea, pasca le aminteşte şi minunea pe care a făcut-o Dumnezeu, care a despărţit apele Mării Roşii, pentru ca ei să o poata trece cu piciorul. Tot în seara în care începe Paştele se mânâncă o iarbă amară la gust, care semnifică amărăciunea din timpul robiei în Egipt. Alături de această iarbă se mănâcă un fel de marmeladă, tocmai pentru a sublinia că după amărăciunile robiei a venit dulceaţa libertăţii.
Dincolo de semnificaţii şi data la care se celebrează şi pentru creştini şi pentru evrei, însă, Paştele este o sărbătoare a valorii vieţii, a eliberării şi a puterii lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu