Eliade prin ce cucerea?
-Vorbea despre India, hinduism, lucruri pe care tu nu le stiai.
Rep. Si cum s-a facut trecerea la simpatia lui pentru legionarism?
-Nu stiu. In Romania era un moment de politicianism, erau acte de coruptie scoase la iveala, afacerea Skoda, de exemplu. Miscarea legionara nu parea sa urmareasca acapararea puterii, ci un tip de daruire, de sacrificiu in beneficiul colectivitatii. Eliade credea probabil ca asta era un fel de regenerare spirituala a neamului.
N-a fost membru al miscarii legionare si a renuntat, s-a delimitat de ea dupa ce Iorga a fost asasinat. El a fost simpatizant legionar in faza Codreanu. Mult mai greu de inteles este ce s-a intimplat cu Noica.
Rep. Ce s-a intimplat cu Noica?
-Noica a scris, in favoarea legionarilor, pina in faza Sima. A fost un militant, a scris foarte fierbinte in favoarea legionarilor.
Rep. Cum a fost Noica mai departe?
-Ulterior, Noica a fost un tip pocait. Regreta. Dar eu am o explicatie pentru aceste intorsaturi ale personalitatii: el nu-si putea stapini intregul, mereu oscila intre intelect si sufletel". El mereu a optat pentru ceva, cind pentru suflet, cind pentru spirit. A inceput in stratosfera, senin, pe urma a cazut in legionarism, dupa aceea s-a cait, a avut alte preocupari.
sâmbătă, noiembrie 11, 2006
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Atat. Fara vreun alt comentariu:
TESTAMENTUL POLITIC AL LUI CORNELIU ZELEA CODREANU, redactat cu însesi cuvintele acestuia, prin asamblare logic? de idei citate – pentru fluidizarea lecturii, f?r? ghilimele – din scrierile: «Pentru legionari», «Circul?ri si manifeste», «C?rticica sefului de cuib», «Scrisori studentesti» si «Însemn?ri de la Jilava»)
Editura "Cartea Universitar?, Buc., 2005
Cinstiti Români,
Domnilor si Doamnelor,
Prea onorate familii românesti,
Poporul român este poate singurul popor care, în toat? istoria sa, n-a cunoscut p?catul robirii, înc?lc?rii sau nedrept?tirii altor popoare.
Sufletul Românesc tr?ieste, de veacuri, cinstit, pe aceste meleaguri dintre Nistru si Tisa.
Sub domnia cuvânt?torilor partidelor, Românul de pretutindeni a s?r?cit si a îngenuncheat în fata str?inului prip?sit de curând. Rosturile mari ale Patriei sunt p?r?site. Lumea noastr? politicianizat? nu mai vede în fat? decât interesul partidului, pentru a c?rui biruint? sacrific?, în fiecare zi si ceas de ceas, însusi viitorul nostru ca neam.
Muncitorii români p?r?siti îngroas? rândurile comunistilor1).
1 Comunismul înseamn? anticrestinism.
Comunismul pleac? de la materie si r?mâne în materie, dispretuind valorile morale ale lumii.
Comunismul, împreun? cu anexele sale, lupt? pentru nimicirea neamurilor si pentru pr?busirea civilizatiei crestine.
Triumful misc?rii comuniste la noi ar însemna: desfiintarea Bisericii, desfiintarea familiei, desfiintarea propriet?tii individuale si desfiintarea libert?tii; într-un cuvânt deposedarea noastr? de tot ceea ce formeaz? patrimoniul moral al omenirii si, în acelasi timp, deposedarea de orice bunuri materiale, în favoarea profitorilor din umbr? ai comunismului, evreii – iudaismul a ajuns la st?pânire în lume prin masonerie si în Rusia prin comunism.
Comertul românesc, lipsit de protectie, îngenuncheaz? în lupte neegale cu str?inul.
În cadrele armatei noastre p?trunde tot mai adânc si tot mai sus germenul dizolvant si corup?tor de constiinte.
T?ranul român îsi vinde produsul sub pretul de cost.
Misitii s-au înmultit si ne inund?. Cafenelele sunt pline de c?m?tari si samsari. Ei se înmultesc în dauna celor care muncesc.
Poporul este spoliat. Românul, înglodat în datorii, a ajuns rob. Tara, împ?rtit? în partide se d?râm? sub ochii nostri. Conducerea partidelor nu are nici un pic de directie nationalist?, de obl?duire si încurajare a elementului românesc, care tine de multe secole pe umerii s?i viata t?rii.
Pe deasupra milioanelor de gospod?rii care se distrug, deasupra milioanelor de suflete s?race care plâng, se înalt? batjocoritor palatul tâlh?resc al jefuitorului de Tar?. Cine este acesta? Este tr?d?torul de Neam si de Tar?, este omul de afaceri profitor, care te-a luat în arend?, iar tu ai c?zut în st?pânirea lui cu Tara pe care ai creat-o.
De vor intra trupele rusesti la noi si vor iesi înving?toare, în numele Diavolului, cine poate s? cread?, unde este mintea care s? sustin?, c? ele vor pleca de la noi, înainte de a ne sataniza, adic? bolseviza? Consecintele? Inutil a le discuta!
Nu-i de ajuns s? învingem comunismul. Trebuie s? si lupt?m în contra partidelor oligarhice, creând organizatii muncitoresti nationale care s?-si poat? câstiga dreptatea în cadrul statului, nu în contra statului.
O minciun? sunt toate programele noi si sistemele sociale fastuos etalate poporului dac? în spatele lor rânjeste acelasi suflet de tâlhari, aceeasi lips? de constiint? întru îndeplinirea datoriei, acelasi duh de tr?dare fat? de tot ce-i românesc, acelasi desfrâu, aceeasi fapt? de risip? si de lux.
Bacsisul, mita si hotia au desfiintat s?natatea moral? a natiunii române1).
Str?inii ne-au coplesit2).
1 Tr?im într-o tar? care moare în fiecare zi din lips? de tinut? moral? si de corectitudine interioar?.
2 P?mântul nostru a fost p?mântul n?v?lirilor. El îns? n-a cunoscut niciodat? vreo armat? care s? fi ajuns la formidabilul num?r al str?inilor de azi. N?v?lirile treceau peste noi mai departe; n?v?litorii de azi nu mai pleac?. Se stabilesc aici pe p?mântul nostru într-un num?r neîntâlnit pân? ast?zi si se prind ca râia în trupul p?mântului si al Natiei. Fireste, nu intereseaz? numai num?rul în sine, cantitatea, ci si calitatea celor cari îi reprezint? si mai ales intereseaz? pozitiile pe care le ocup? în structura functional? a unui stat si în viata, sub toate formele, a unei natiuni. Si poate nu e bine zis n?val?, c?ci aceasta presupune ideea de violent?, de curaj moral si fizic. Infiltratia este termenul cel mai potrivit, pentru c? cuprinde mai mult ideea de strecurare pe nesimtite, strecurarea lase si perfid?. C?ci nu e putin lucru s? r?pesti p?mântul si avutiile unui neam, f?r? ca m?car s?-ti fi justificat prin lupt?, prin înfruntarea riscului, printr-o mare jertf?, cucerirea f?cut?.
Atacul asupra clasei de mijloc românesti a fost dat cu precizia pe care o întâlnim numai la unele insecte de prad? care, pentru a-si paraliza adversarul îl împung cu acul în sira spin?rii. Nu se putea un loc mai bine ales. Clasa de mijloc atacat? cu succes, înseamn? spargerea în dou? a neamului românesc.
E singura clas? care are un dublu contact: în jos cu cea t?r?neasc? pe care st? suprapus?, exercitând asupra ei o putere de autoritate si prin starea economic? mai bun? si prin aceea de cultur?; în sus cu cea conduc?toare, pe care o sustine pe umerii ei.
Atacul reusit asupra clasei de mijloc, adic? nimicirea ei, atrage dup? sine, ca o consecint? fatal?, f?r? efort din partea atacatorului:
a) n?ruirea clasei conduc?toare;
b) imposibilitatea refacerii ei;
c) z?p?cirea si îndobitocirea, înfrângerea si robirea clasei t?r?nesti. Iar moartea, pieirea poporului românesc nu înseamn? moartea celui din urm? Român, dup? cum îsi imagineaz? unii. Moartea aceasta însemneaz?, viat? în sclavie, reducerea la starea de viat? de rob. Mai mult, clasa de mijloc fiind, prin firea lucrurilor, localizat? în orase, pierderea oraselor noastre românesti are consecinte nimicitoare pentru noi, c?ci orasele sunt centrele economice ale unei natiuni. În ele se acumuleaz? toat? bog?tia natiei. Încât cine este st?pân pe orase, acela este st?pân pe mijloacele de subzistent?, pe bog?tia natiunii. Iar o populatie se înmulteste si se dezvolt? în limita mijloacelor de subzistent? de care dispune. Cu cât aceste mijloace sunt mai putine, cu atât mai putine vor fi posibilit?tile de crestere si de dezvoltare a populatiei respective si invers.
Asadar, trecerea bog?tiilor din mâinile Românilor în mâinile str?inilor nu însemneaz? numai aservirea economic? a Românilor, si nu numai aservirea politic? – pentru c? cine nu are libertate economic? nu are libertate politic? – ci însemneaz? si c? în m?sura în care ne dispar mijloacele de subzistent?, în aceeasi m?sur?, noi Românii ne vom stinge de pe p?mântul nostru.
De asemenea, orasele sunt centrele culturale ale unei natiuni. Aici sunt plasate scolile, bibliotecile, teatrele, s?lile de conferinte, toate la îndemâna or?senilor. O familie de t?ran român, din cine stie ce fund?tur? de sat, departe de oras, rar îsi poate întretine m?car un singur copil la scoli pân? la sfârsit. Si în acest caz este complet sleit de puteri si avere, încât pericliteaz? existenta celorlalti patru sau cinci copii r?masi acas?. Deci cine st?pâneste orasele, st?pâneste posibilit?tile de a se ad?pa la cultur?.
Presa înstr?inat? ne otr?veste1).
Dar nu numai atât. La orase si în scoli o natie îsi împlineste misiunea ei cultural? în lume. Cum este posibil ca Românii s?-si poat? împlini misiunea lor cultural? prin glasuri, prin condeie, prin inimi, prin minti str?ine?
De asemenea, cum elevii si studentii de ast?zi sunt nimeni altii decât profesorii de mâine, inginerii de mâine, magistratii de mâine, prefectii de mâine, deputatii de mâine, ministrii de mâine, cu un cuvânt conduc?torii de mâine ai neamului în toate domeniile de activitate, dac? elevii de ast?zi sunt 50%, 60%, 70% str?ini, mâine, în mod logic, vom avea 50%, 60%, 70% conduc?tori str?ini ai acestui neam românesc.
Astfel, orasele sunt centrele politice ale unei natii. Din orase se conduc natiile. Cine st?pâneste orasele are, direct sau indirect, conducerea politic? a t?rii.
1 Poporul Român n-a cunoscut decât lupta dreapt?. În contra noilor arme de lupt? si distrugere – viclenia si perfidia – el s-a g?sit dezarmat.
În presa ostil? neamului – focar de infectie moral?, de otr?vire si z?p?cire a Românilor – ura împotriva Românilor e binecuvântat?. E sustinut?; se face apel la ea.
Când e vorba îns? ca Românii s?-si apere drepturile lor înc?lcate, actiunea lor este etichetat? drept ur? si ura devine un semn al barbariei, un sentiment înjositor pe care nimic nu se poate cl?di.
Ori de câte ori natia româneasc? a fost amenintat? în existenta ei, aceast? pres? a sustinut tezele care conveneau mai bine dusmanilor nostri.
Dup? cum urm?rind evenimentele, usor se poate vedea c? aceleasi teze au fost comb?tute cu înversunare, ori de câte ori ele erau în favoarea unei misc?ri de renastere româneasc?.
Libertatea asa de mult contestat? misc?rii nationale, era ridicat? la rang de dogm? întru cât ea trebuia s? serveasc? cauzei nimicirii noastre.
La ad?postul ei, presa aceasta atac? ideea religioas? la Români, sl?bindu-le astfel rezistenta moral? si r?pindu-le contactul cu Dumnezeu.
Presa aceasta împr?stie teorii antinationale sl?bindu-le credinta în Natiune si rupându-i de p?mântul T?rii, de dragostea pentru acel p?mânt care, în toate timpurile, a fost îndemn la lupt? si sacrificii.
Presa aceasta prezint? fals interesele noastre românesti, desorientând si îndreptând pe Români pe linii opuse intereselor nationale.
Presa aceasta înalt? mediocrit?tile si oamenii capabili de coruptiune pentru ca str?inul s?-si poat? face interesele lui, si coboar? valorile morale care nu nu se vor preta a face servicii intereselor acestuia.
Presa aceasta otr?veste sufletul Neamului, dând zilnic si sistematic publicitate crimelor senzationale, leg?turilor imorale, avorturilor, aventurilor.
Presa aceasta omoar? adev?rul si slujeste minciuna, cu perseverent? diabolic?, întrebuinteaz? calomnia ca arm? de distrugere a lupt?torilor Români.
De aceea un Român trebuie s? fie atent când citeste o foaie, stând în gard? fat? de fiecare cuvânt, care nu e la întâmplare aruncat, si c?utând a descifra planul cu care el a fost scris.
Totul se reduce la cunoasterea inamicului si, în momentul în care, noi Românii, îl vom cunoaste, îl vom învinge.
Politicianismul ne omoar?1).
Sunati alarma din toate puterile.
1 Exist? o concordant? perfect? între politica extern? si politica intern? româneasc?, pornind amundou? din acelas fond de ur? împotriva ideii nationale si a crestin?t?tii.
Iar ruperea leg?turilor cu cerul si cu p?mântul – prin împr?stierea pe scar? întins? a teoriilor ateiste – introducerea certurilor si luptelor fratricide, introducerea imoralit?tii si a desfrâului, constrângerea material? prin limitarea la maximum a mijloacelor de subzistent?, otr?virea fizic?, betia, toate acestea nimicesc o natie mai r?u decât dac? ai bate-o cu mii de tunuri sau cu mii de aeroplane. Si, toate acestea sunt cauzate de otrava politicianist?.
Tot ce fac politicianii români fac pe carnea, pe sângele si pe r?spunderea noastr?. Este îngrozitor ca faptele si atitudinile lor de ast?zi s? atrag? o mare r?spundere pe umerii generatiei noastre.
Toti cei ce se g?sesc pe linia destinului si a istoriei nationale au datoria s? cear? si s? impun? scoaterea politicii românesti de sub influenta si comanda coalitiei oamenilor cu p?cate fat? de neam.
România trebuie s? fie condus? de Români1).
E ceasul s? punem temeliile unei epoci noi. O epoc? de întoarcere la realit?tile nationale, dând natiunii întelesul ei real de societate natural?, a unor indivizi de aceeasi ras?, iar nu în sensul nationalit?tii juridice a cet?teanului, care permite transformarea automat? în români, a maselor de str?ini n?v?liti la noi pentru a ne cuceri si oprima.
E ceasul s? se înalte din temelii un Stat nou, etnic, national, întemeiat pe primatul culturii nationale, pe primatul familiei si pe primatul corporatiilor muncitoare.
Despoliticianizarea T?rii este o porunc? a vremii. În locul partidelor mereu aplecate str?inilor, politica de neatârnare si încurajare a Românismului sustin?tor de Tar?.
1 Numai o natie româneasc? puternic? si st?pân? va putea rezolva toate problemele românesti. O conducere româneasc? României, o legiferare româneasc?, legi de protectie a elementului românesc!
Români,
Un singur glas trebuie s? ascultati, tainic si nep?truns ca Dumnezeu: chemarea Patriei. Acest glas s?-l aud? toat? suflarea voastr?. Lui s? v? supuneti într-un suflet.
Un Stat nou cu oameni cu p?cate vechi nu se poate concepe. Statul este o simpl? hain? care îmbrac? trupul Natiunii.
Putem face o hain? nou?, luxoas?, scump?, dar ea nu va fi de nici un folos dac? va îmbr?ca un trup istovit, distrus de cangrene morale si fizice.
Miscarea noastr? nu poate birui decât odat? cu des?vârsirea unui proces interior de constiint? a Natiunii Române. Când acest proces va cuprinde majoritatea Românilor si se va des?vârsi, biruinta va veni automat!
Ne trebuie omul de credint?, omul viteaz, omul de jertf?, omul corect. Corect în raport cu el, corect în raport cu lumea, în raport cu Tara sa, în raport cu Dumnezeu.
Cea dintâi a noastr? revolutie moral? în viata public? sau privat? trebuie s? fie aceea de a ne înv?ta s? nu mai câstig?m nimic din tragerea pe sfoar? a altui om.
Nici un drept nu putem avea, nici o critic? sau înfierare a politicianismului incorect nu putem face, dac? noi însine nu suntem corecti.
Noi astept?m biruinta noastr? de la des?vârsirea în sufletul Natiunii, a unui proces de perfectiune omeneasc?1).
1 Caracteristica noilor forme statale din lume nu st? atât în forma statului, cât st? în contributia natiunei la crearea acestor forme de stat. Nu are important? mecanica statului pe cât are în aceste schimb?ri vointa natiunei.
Omul nou sau Natiunea înnoit? presupune o mare înnoire sufleteasc?, o mare revolutie sufleteasc? a Poporului întreg1), adic? o împotrivire directiei spirituale de ast?zi2) si o ofensiv? categoric? în contra acestei directii3).
Aceiasi stare de înalt? constiint?, aceiasi stare de elan la care se poate ridica un neam chemat s?-si hot?rasc? propria soart?.
La acest mare examen, la acest concurs care se d? între natiile lumei, se apreciaz? nu formarea si înf?tisarea noastr? a statului, ci capacitatea de constiint? si demnitatea natiunei.
1 Poporul Român nu are nevoie de un mare om politic, asa cum gresit se crede, ci de un mare educator si conduc?tor, care s? biruiasc? puterile r?ului si s? zdrobeasc? tagma celor r?i. Pentru aceasta îns?, el va trebui s? biruiasc? mai întâi r?ul din el si dintr-ai lui.
Tara aceasta piere din lips? de oameni, nu din lips? de programe. Pentru c? asa cum sunt ast?zi oamenii crescuti de politicianism vor compromite cele mai str?lucite programe.
Deci nu programe ne trebuie, ci oameni, oameni noi.
S? v? preg?titi temeinic nu atât mintea, cât sufletul; pentru c? filosofi avem destui, dar ce folos c? ei sunt lasi, f?r? caracter, f?r? suflet, sau mai bine zis cu suflete pierdute.
2 Caracteristica timpului nostru: ne ocup?m cu lupta dintre noi si alti oameni, nu cu lupta dintre poruncile Duhului Sfânt si poftele firii noastre p?mântesti. Ne ocup?m si ne plac victoriile asupra oamenilor, nu victoriile împotriva p?catului.
3 Ne desolidariz?m de o mentalitate atotst?pânitoare peste veac si peste lume.
Ucidem în noi o lume pentru a în?lta o alta, înalt? pân? la cer: domnia absolut? a materiei r?sturnat?, pentru a fi înlocuit? cu domnia spiritului, a valorilor morale. Nu neg?m si nu vom nega existenta, rostul si necesitatea materiei în lume, dar neg?m si vom nega de-a-pururi dreptul st?pânirii ei absolute.
În acest om nou, trebui s? învieze toate virtutile sufletului omenesc. Toate virtutile rasei noastre. În acest om nou trebui distruse toate pornirile spre r?u. În acest tip de erou – erou în sens r?zboinic, pentru ca s? poat? prin lupt? s?-si impun? puterea; erou în sens social, incapabil dup? victorie de a exploata munca altuia; erou al muncii, uriasul creator prin munc? al T?rii sale – trebuie s? fie concentrat tot ce a putut strânge mai bun în timpul miilor de ani Poporul Român.
Pe acest om se va baza Statul cel nou, România de mâine, ceasul învierii noastre ca Neam.
Aceast? mare înviere, de la sine, va crea o ofensiv? a poporului în toate domeniile.
Aceast? ofensiv?, ajutat? si sustinut? de legi, va repune pe Român în drepturile lui de care a fost deposedat an cu an, într-o mie de ani, cu nedreptate si silnicie.
E ceasul s? se desfiinteze tot ce e parazitism pe trupul istovit al T?rii; s? se r?scoleasc?, s? se organizeze si s? se stimuleze toate energiile creatoare ale Neamului, s? se fac? dreptate Românului în propria sa Tar?.
Programul este: S? d?m tot ce avem pentru Neamul nostru, luptând din toate puterile împotriva acelora ce-l fur?, exploateaz? si dezonoreaz?, amenintându-i existenta.
Ratiunea pe care o ridic? lumea împotriva lui Dumnezeu, noi, f?r? a o arunca si dispretui, vom pune-o acolo unde e locul ei, în slujba lui Dumnezeu si a rosturilor vietii.
Programul e trasat si fixat într-un singur cuvânt: înving?tori1). Pe acesta îl opun tuturor programelor mincinoase, ticluite pe zeci de articole, care vi se flutur? si ast?zi pe dinaintea ochilor stinsi de foame.
Sufletul este punctul cardinal asupra c?ruia trebuie s? se lucreze în momentul de fat?. Sufletul individului si sufletul multimii2).
De la noi s? porneasc? în toate straturile societ?tii o viat? româneasc? bazat? pe onoare.
Nu cerem nimic pentru noi, ci d?m. D?m suflet, munc?, suferint? pentru ziua cea sfânt? a biruintei Neamului Românesc.
Un suflet ales nu are nevoie de r?splat? atunci când face un bine.
1) Scurt si cuprinz?tor. C?ci: o politic? este BUN? sau REA nu atunci când ea se preteaz? la demonstratii teoretice, ci atunci când rezultatele ei sunt BUNE sau FATALE pentru Tar?.
În locul omului slab si învins, care se apleac? mereu la toate b?t?ile de vânt, om care covârseste, ca num?r, în politic?, ca si în celelalte ocupatii, trebuie s? creem Neamului acesta un înving?tor.
2) Toat? problema se pune:
- în înfrângerea oric?rei pofte, în biruirea trupului si a materiei;
- în eliberarea sufletului de sub jugul materiei;
- în concentrarea în rug?ciune, deci în apropierea cât mai mult de morti, de sfinti, de Mântuitorul Iisus Hristos, de Dumnezeu.
Chemati mortii s? se roage totdeauna al?turi de voi. Cei ce v? rugati fiti siguri c? în calea voastr? totul se va lumina.
Pentru a fi biruitori, trebuie s? începem prin a ne birui pe noi. A ne birui, înfrângând în noi orice dorinti, orice veleit?ti desarte, orice pofte de m?rire, orice interese personale1).
S? ne str?duim s? devenim cu totii elit?.
Elit? înseamn? permanenta jertfire de sine în slujba Neamului, tr?irea aspr? si sever? a vietii, c? unde înceteaz? jertfirea de sine, acolo înceteaz? elita.
Conditiile esentiale ale elitei sunt: s? tr?im ucigând în noi poftele de îmbog?tire material?; s? tr?im o viat? aspr? si sever?2).
1 Exist? o lege a firii, care aseaz? pe fiecare la locul s?u; r?zvr?titii în contra firii, de la Lucifer si pân? azi, toti r?zvr?titii acestia, de multe ori foarte inteligenti, dar totdeauna lipsiti de întelepciune, au c?zut str?fulgerati.
În cadrul acestei legi a firii, acestei întelepte asez?ri, oricine poate lupta, are dreptul s? lupte, trebuie s? lupte pentru mai bine. În afar?, în contra, peste aceast? asezare nimeni nu poate activa nepedepsit si neînfrânt.
Globula de sânge trebuie s? r?mân? în cadrul si în slujba organismului omenesc. O r?zvr?tire ar fi chiar când nu s-ar ridica împotriva organismului, ci mai putin: când ar sta în propria ei slujb?, când nu s-ar satisface decât pe ea îns?si, când n-ar avea alt? menire si alt ideal, când ar deveni propriul ei Dumnezeu.
Individul în cadrul si în slujba Neamului s?u. Neamul în cadrul si în slujba lui Dumnezeu si a legilor Dumnezeirei.
Nu se admite ca pentru pâinea ta s? pustiesti si s? dai pe mâna unei natii str?ine tot ce a agonisit truda unui neam de eroi si de viteji! Dreptatea ta în cadrul drept?tii Neamului. Nu se admite ca pentru dreptatea ta s? sfarmi în buc?ti dreptatea istoric? a natiei de care apartii.
2 Viata aspr? si sever?, auster?, este drumul în?lt?rii. Comodit?tile, îmbuibarea, luxurile, frivolitatea, indic? drumul dec?derii natiunilor, cu alungarea luxului si a îmbuib?rii1); s? înl?tur?m orice încercare de exploatare a omului de c?tre om; s? ne jertfim permanent pentru Tar?.
Aceia dintre voi care îndepliniti functii de conducere, aveti grij? de educatia subordonatilor2)! Prin exemplu de viat? comun? ducând aceeasi viat? cu ei, purtându-v? cu bun?tate si iubire, înlocuind din vorb?, comand? si gesturi, manifest?rile de plutonier major de trup?. Înlocuiti cuvintele «m?», «misc? mai repede» etc.
Veti insista asupra urm?toarelor chestiuni: boala dezunirii si a certurilor; pâra camaradului, soapte la ureche, intrig?; spionajul si tr?darea.
Insistati cu deosebire asupra purt?rii în societate.
1) Exist? ast?zi o tendint? în societate: a se îmbog?ti cât mai repede. Nu! Veti renunta la ea. Tendinta va fi: s? tr?iesc nu s? m? îmbog?tesc. Exist? justificat de legile naturii «dreptul la viat?» nu «dreptul la îmbog?tire».
Întreaga mentalitate trebuie r?sturnat?! Bucuria rapace de a se îmbog?ti, pofta de câstig, trebuie schimbat? cu: bucuria de a face un serviciu celor din jurul nostru.
C?ci, atâta vreme cât într-o parte pe lume va fi foamea de aur, în cealalt? parte va fi foamea de dreptate. Pentru c? cei CU AUR MULT, în fiecare zi rup pe nedrept, câte o f?râm? din pâinea neagr? a celui s?rac, pentru ca s?-si m?reasc? gr?mada lor de aur.
Misterul tuturor înfloririlor pe lume st? în Dragoste. Dragostea de meserie si dragostea de oameni.
2) R?spunderea unui conduc?tor este foarte mare. El nu trebuie s? delecteze ochii armatelor sale cu biruinte p?mântesti, nepreg?tindu-le în acelasi timp pentru lupta decisiv?, din care sufletul fiec?ruia se poate încununa cu biruinta vesniciei, sau cu înfrângerea vesnic?.
Nu dati exemplu de purt?ri urâte, necuviincioase, mândrie, îngâmfare, discutii prostesti1).
Legea t?cerii, ocolirea oric?rui conflict2).
Omul corect3).
Mare cinste sufleteasc?, cu incapacitate de a însela sau minti4).
Un sef, înainte de orice, trebuie s? stie s? p?streze armonia. El trebuie s? stie s? dea organizatiei armonie si unitate.
El trebuie s? fie întelept, trebuie s? gândeasc? bine când ia o hot?râre, pentru ca ea s? fie bun?. Hot?rârea trebuie luat? repede si dus? pân? la cap?t. Trebuie s? fie blând si s?-i iubeasc? pe altii. S? stie s? p?streze armonia în unitatea pe care o conduce. S? p?zeasc? organizatia de cea mai mare greseal?: neîntelegerea, dezbinarea. Un sef de-ar avea toate calit?tile din lume si dac? în unitatea pe care o conduce e ceart?, dezbinare, neîntelegere, trebuie imediat înlocuit.
Trebuie s? fie voios2), nu întunecat si nervos3). Trebuie s? fie drept cu toat? lumea. Nici adversarului nui poate face nedreptate. Va lupta cu el, îl va învinge, dar pe c?ile drept?tii, ale moralei, nu prin lasitate sau minciun?. Trebuie s? fie curajos si hot?rât. Trebuie s? comande clar. S? nu vorbeasc? de r?u pe camarazii lui. S? nu permit? s? i se vorbeasc? de r?u despre oamenii de sub comanda lui1).
Români,
1 O cât mai des?vârsit? si mai plin? de bun?cuviint? atitudine cu toat? lumea, începând cu profesorii nostri si terminând cu lumea de pe strad?. Un lupt?tor de elit? nu este niciodat? obraznic, îngâmfat, provocator, necuviincios, neelegant în gesturi si vorbe.
2 Unde începe conflictul, acolo înceteaz? viata, acolo este moarte si tr?ieste Diavolul.
Asadar, nu ceart?, nu r?zboaie, nu discutii contradictorii, ci m?rturisirea: «Asa cred eu, dumneata poti crede cum vrei». Ai grij? ca totdeauna s? lucrezi cu tact si armonie spre împ?carea lucrurilor.
3 Eu nu cred c? înmultirea controlorilor va putea stârpi necinstea si hotiile, ci numai des?vârsirea constiintei noastre de oameni corecti. Aceast? constiint? este cel mai mare si mai sigur control real. Când fiecare Român va ajunge s?-si fac? datoria f?r? ca s?-l vad? nimeni, numai atunci vom fi mântuiti!
4 Într-o omenire în?ltat?, omul nu numai c? poate, dar trebuie s? fie propriul s?u judec?tor. Omul trebuie s? se judece singur, s? aib? curajul si loialitatea de a da fiec?ruia ceiace este al s?u, adic? de a fi drept. Omul judec?tor în propria sa cauz?, drept si sever cu sine însusi. Temelia unei t?ri trebuie s? fie omul drept.
1 Din dragoste creste si înfloreste totul: plant?, om, Tar?, Neam.
Toat? istoria social? a omenirii e plin? de lupte, având la baz? cele dou? mari principii care caut? s?-si fac? loc unul în paguba celuilalt: principiul autorit?tii si principiul libert?tii.
Dragostea e împ?carea dintre cele dou? principii: autoritate si libertate. Se afl? la mijloc, între ele si deasupra lor, cuprinzându-le pe amandou? în tot ce au mai bun si înl?turând conflictele dintre ele. Si nu poate aduce nici tiranie, nici împilare, nici nedreptate, nici r?zvr?tire sângeroas?, nici r?zboire social?. Ea nu poate însemna niciodat? conflict.
Dragostea aplicat? înseamn? pace în suflete, în societate si în lume.
Pacea nu ne va da-o justitia, ci numai bun?tatea si dragostea, pentru c? justitia e foarte greu s? se realizeze integral, si chiar dac? s-ar g?si un aparat de realizare perfect? a acesteia, este imperfect omul, care, neputând-o sesiza si aprecia, va fi un vesnic nemultumit.
În afar? de dragostea pe care Dumnezeu a s?dit-o în sufletele oamenilor, ca o sintez? a tuturor însusirilor omenesti, si ne-a trimis-o prin însusi Mântuitorul Iisus Hristos, care a pus-o deasupra tuturor virtutilor, nu exist? nimic care s? ne poat? da liniste si pace.
Toate celelalte îsi au r?d?cina în dragoste: si credinta, si munca, si disciplina.
2 Voiosia stimuleaz? pân? la maximum energiile creatoare ale Natiunii. Si nu poate fi egalat? în randament nici de simtul datoriei, nici de disciplin?, nici de autoritate.
3 O societate lipsit? de voie bun? produce mai putin si mai prost. Un om nervos care sup?r? pe un altul devine un r?spânditor de sup?r?ri si de dureri pe apa linistit? a sufletelor.
Nu v? l?sati ademeniti de vorbe, de laude sau de bani.
Fugi de cei care voiesc s?-ti fac? daruri. Nu primi nimic.
Dac? vrea cineva s? te ademeneasc? sau s? te cumpere: scuip?-l în ochi.
D?-ti seama bine pe cine ai în fat?. Si cânt?reste-l cum trebuie, si când este un inamic care vrea s? te însele, si când este un prieten prost pe care l-a înselat mai înainte un inamic.
P?zeste-te ca de o mare nenorocire de omul str?in care te îndeamn? s? faci ceva. El are un interes si voieste s?-si fac? interesul prin tine, sau s? te compromit?.
Când ajuti pe cineva ajut?-l din plin si s? nu-i scoti ochii dup? aceea, l?udându-te sau cerându-i ceva în schimb. Tr?iti ca fratii între voi: UNIRE, unire si iar unire.
Sacrific? tot, calc?-te pe tine în picioare, cu toate poftele si egoismul din tine, pentru aceast? unire. Ea, UNITATEA, ne va da biruinta1).
Române,
Fii disciplinat, c?ci numai asa vei învinge1).
1 Durerile si greut?tile vietii se suport? totdeauna mai usor de mai multi împreun? decât de unul singur.
Biruintele, peste piedicile de netrecut câteodat? pentru unul singur, se câstig? pe nesimtite de c?tre mai multi împreun?.
Nu-ti vorbi de r?u camarazii. Nu-i pârî. Nu sopti la ureche, nu primi s? ti se sopteasc?1).
În SINGUR?TATEA TA, roag?-te lui Dumnezeu, în numele mortilor nostri, pentru ca s? ne ajute s? suferim toate loviturile, pân? la cap?tul suferintelor si pân? la marea Înviere si biruint?2).
Nici o greutate, nici o mizerie material?, nici o durere nu te desfiinteaz?, ci, dimpotriv?, fiecare îti d? o nou? t?rie, o putere de viat? în plus, atunci când ai putut s? prinzi marele secret al înv?t?turei crestine: dragostea, si s? te plasezi cu ea în slujba camarazilor si a T?rii tale.
1 Mai mult, în societate veti face scoal? de educatie cu toti cei pe care îi veti întâlni mai putin preg?titi decât voi asupra urm?toarelor: a fi drept cu toat? lumea, respect pentru cei ce s-au jertfit.
Purtarea voastr?: pretutindeni, în orice împrejurare, s? fie un adev?rat model.
Aseaz? un lucru la locul s?u, chiar dac? nu e sarcina ta a o face, ridic? o hârtie, ajut? un camarad. Nu zice ca lenesul «asta nu-i treaba mea». F? cât poti, f? tot, f? mereu, observ? tot din jurul t?u, judec? tot, actioneaz? cu repeziciune. Inteligent si viu ca un sarpe.
2 R?zboaiele se câstig? de aceia care au stiut s? atrag? din v?zduh, din ceruri, fortele misterioase ale lumii nev?zute si s?-si asigure concursul acestor forte. Fortele acestea misterioase sunt sufletele mortilor, sufletele str?mosilor nostri, care au fost si ei odat? legati de glia, de brazdele noastre, care au murit pentru ap?rarea acestui p?mânt si care sunt si azi legate de el prin amintirea traiului lor aici si prin noi, copiii, nepotii si str?nepotii lor.
Dar mai presus de sufletele mortilor st? Dumnezeu. Odat? aceste forte atrase, ele vin în balanta ta, te ap?r?, îti dau curaj, voint? în toate elementele necesare victoriei si te fac s? învingi. Introduc panic? si groaz? în dusmani, le paralizeaz? activitatea. În ultim? analiz?, biruintele nu depind de preg?tirea material?, de fortele materiale ale beligerantilor, ci de puterea lor de-a-si asigura concursul puterilor spirituale. Astfel se explic?, din istoria noastr?, biruintele miraculoase ale unor puteri materialiceste cu des?vârsire inferioare.
Cum se poate asigura concursul acestor forte?
1) prin dreptatea si moralitatea cauzei tale;
2) prin apelul frecvent, insistent, la ele.
Cheam?-le, atrage-le cu puterea sufletului t?u si ele vor veni.
Puterea de atractie este cu atât mai mare, cu cât apelul, rug?ciunea, se face în comun de c?tre mai multi.
1 Disciplina este o îngr?dire a noastr? fie pentru a ne conforma unor norme etice de viat?, fie pentru a ne conforma vointei unui sef.
În cazul întâi o practic?m pentru a urca pe în?ltimile vietii, în cazul al doilea pentru a obtine succesul în lupt?.
Pot fi o sut? de oameni care se iubesc între ei ca fratii. Dar în fata unei actiuni, e posibil ca fiecare s? aib? câte o p?rere. O sut? de p?reri nu vor birui niciodat?. Dragostea singur? nu-i va putea face biruitori. Este nevoie de disciplin?. S?-si însuseasc? toti o singur? p?rere, aceea a celui mai experimentat dintre ei, a sefului.
Disciplina este chez?sia biruintei pentru c? ea asigur? unitatea efortului. Sunt greut?ti pe care numai un neam întreg, unit, ascultând de o singur? comand?, le poate birui. Iar dac?, întru tot adev?rul, disciplina este o renuntare, o jertf?, ea nu înjoseste pe nimeni. Pentru c? orice jertf? înalt?, nu coboar?.
Munceste, munceste în fiecare zi. Munceste cu drag1). R?splata muncii s?-ti fie nu câstigul, ci bucuria c? ai pus o c?r?mid? la înflorirea României.
Vorbeste putin, vorbeste ce trebuie, vorbeste când trebuie.
Oratoria ta este oratoria faptei. Tu f?ptuieste, las?-i pe altii s? vorbeasc?.
Trebuie s? devii altul. Un erou.
Ajut?-ti fratele c?zut în nenorocire. Nu-l l?sa2).
Mergi numai pe c?ile indicate de onoare. Lupt? si nu fi niciodat? misel. Las? pentru altii c?ile infamiei. Decât s? învingi printr-o infamie, mai bine cazi luptând pe drumul onoarei3).
1 Orice munc? e onorabil? de la m?tur?tor de strad?, la plugar, muncitor etc.
Nu e onorabil? haimanaua, omul f?r? c?p?tâi, betivul, coada satelor si a oraselor, pleava.
Ne trebuie în primul rând curajul de a sf?râma mentalitatea în care crestem noi, mentalitatea care face pe tân?rul intelectual s?-i fie rusine, de a doua zi, dup? ce a devenit student, s? mai duc? un pachet în mân? pe strad?.
2 C?ci nu avem nici un prieten. Nici o mân? sincer? de ajutor nu se z?reste de nic?ieri întins? c?tre noi. Cele pe care le vedeti, care încearc? s? ne ademeneasc? si s? ne cumpere, apropiindu-se binevoitoare, sunt mâini vr?jmase.
3 P?ziti-v? pe voi si copiii de azi si de mâine ai Neamului Românesc si ai oric?rui Neam din lume, de aceast? racil? îngrozitoare: miselia.
Înv?tati-i pe copiii vostri s? nu întrebuinteze miselia nici în contra prietenului si nici în contra celui mai mare dusman al lor. Nici în contra miselului si a armelor lui miselesti s? nu întrebuinteze miselia, pentru c?, de vor învinge, nu va fi decât un schimb de persoane. Miselia va r?mâne neschimbat?. Miselia învinsului va fi înlocuit? cu miselia înving?torului. În esent?, aceeasi miselie va st?pâni peste lume. Întunericul miseliei din lume nu poate fi alungat prin alt întunerec, ci numai prin lumina pe care o aduce sufletul viteazului, plin de caracter si de onoare.
Crede în Dumnezeu1) si roag?-te Lui2). Si închin?-te pentru cei morti care vegheaz? asupra noastr?.
Clocoteste ura în jurul vostru ca marea în jurul unei insule de piatr?. Vi se vor întinde paharele de ademenire, politicianismul, prin miile de mijloace, va voi s? v? fac? tr?d?tori, vor curge cuvintele mieroase si promisiunile, minciunile, calomniile. Vor încerca dezbinarea voastr?, vor curge deopotriv? asupra voastr? amenint?rile si ura. Veti fi prigoniti. Veti simti amarul nedrept?tilor. Eu v? strig: nu v? l?sati!
Cine vrea s? înving? trebuie s? stie s? rabde. Acum e eroismul r?bd?rii3).
1 C?ci numai crezând în El, tot ce se face nu se face nici din interes, nici din ordin, nici din Datorie, ci numai din dragoste.
2 Oamenii au o singur? posibilitate de contact cu Dumnezeu: rug?ciunea.
3 Tineti minte pân? la sfârsitul zilelor voastre c? Roma cea nebiruit? si armata roman?, pururea biruitoare, au fost totusi învinse, definitiv învinse: de bietii, s?racii, ucenici si credinciosi ai Mântuitorului cari, urmând înv?t?tura Sa, au primit din partea Romei p?gâne, uneltitoare, toate umilintele si toate jertfele.
Mai târziu – ce vreti mai urias? înfrângere – toate drapelele armatei care a schingiuit, omorât, umilit, purtau semnul Crucii, semnul celor umiliti si schingiuiti.
Radu Mihai CRIŞAN
Doctor în Economie
BIBLIOGRAFIE
Corneliu ZELEA CODREANU,
1. PENTRU LEGIONARI, vol. I, Editura Totul pentru Tar?, Sibiu, 1936;
2. CIRCUL?RI SI MANIFESTE – 1927-1938, Editia a V-a, reimprimare dup? editia a II-a corectat? si întregit?, Colectia Europa, München, 1981;
3. C?RTICICA SEFULUI DE CUIB. MANUAL AL G?RZII DE FIER, în Revista Misc?rii Legionare, An I, nr.4, octombrie 2003;
4. SCRISORI STUDENTESTI. DIN ÎNCHISOARE, în Revista Misc?rii Legionare, An II, nr. 9(15), septembrie 2004;
5. ÎNSEMN?RI DE LA JILAVA, editie îngrijit? de Radu DanVlad, Editura Majadahonda, Bucuresti, 1995
Trimiteți un comentariu